Psihoterapie

Nu faceti pentru un copil nimic din ceea ce poate sa faca singur (R. Dreikurs). Majoritatea parintilor sunt de acord cu faptul ca rasfatul nu reprezinta o metoda de educatie benefica. Dar ce presupune rasfatul? Ce rau poate sa faca? Si ce e de facut pentru a nu aluneca in rasfat?

Regula de baza, spune R Dreikurs, este sa nu faceti pentru copil lucruri pe care le poate face singur. De ce? Pentru ca de fiecare data cand facem pentru copilul nostru ceva ce poate face si el, ii aratam ca suntem mai indemanatici decat el, mai capabili, mai buni, mai experimentati. Pe scurt ii subliniem inferioritatea lui si il descurajam.

Mai tarziu copilul nu va mai avea incredere in propriile sale forte. Va cauta mereu acea persoana care ar trebui sa-i faca viata usoara, nu va dori sa-si asume  responsabilitati si va considera ca trebuie doar sa primeasca, nu sa si ofere.

Ce e de facut daca suntem parintele unui adolescent rasfatat si dorim sa schimbam acest lucru? „Intr-un mod prietenesc, dar ferm, putem sa lasam adolescentul rasfatat sa descopere faptul ca viata cere cooperare” ( Walton 2012) si ca nu toti sunt in serviciul sau si se pun in miscare oricand el cere cate ceva. Desigur, atunci cand oprim rasfatul, adolescentul se revolta si comportamentul sau, inainte de a se imbunatati se poate inrautati. In aceasta faza parintele nu trebuie sa renunte, pentru a nu se pune din nou in serviciul copilului, dar nici sa apeleze la forta care genereaza intrarea in lupta de putere. Adultul trebuie sa dezvolte curajul de a spune „nu” si sa fie constant in abordarea sa.

Asadar nu faceti pentru un copil ce poate sa faca si singur, ci oferiti-i posibilitatea sa simta incurajarea care apare atunci cand conteaza pe el insusi pentru a rezolva dificultatile vietii.

Bibliografie

Rudolf Dreikurs, 2011, „Cum sa cresti copii fericiti”, Editura IPPA, Bucuresti,

Francis X. Walton, 2012, „Cum sa castigam de partea noastra copiii si adolescentii, acasa si la scoala”, Editura IPPA, Bucuresti.