Depresia
Te-ai aflat vreodata in situatia de a spune despre un apropiat „e in depresie” sau chiar depsre tine „sunt deprimat”? Cel mai probabil vei raspunde cu da. Si ar fi neobisnut ca cineva sa spuna ca nu a fost niciodata deprimat. Aceste fluctuatii in starea afectiva sunt fenomene normale, care ne ajuta sa ne dam seama ca ceva lipseste din viata noastra si ca e momentul sa schimbam ceva. Uneori aceste momente se prelungesc, se accentueaza si atunci se transforma in tulburare depresiva majora.
Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare depresiva majora, cinci sau mai multe dintre urmatoarele noua simptome trebuie sa persiste timp de cel putin doua saptamani: dispozitie depresiva (traita ca o tristete foarte puternica, insotita de pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara), ideatie suicidara, sentimente de inutilitate sau de vinovatie, pierderea interesului sau a placerii, tulburari de somn, modificari in greutate, oboseala sau nivel scazut de energie, dificultate in concentrare sau luarea de decizii, lentoare psihomotorie. (Leahy, Holland, 2010)
Exista cativa factori care pot predispune la dezvoltarea depresiei, dar nu cauzeaza neaparat depresie:
- pierderile semnificative: pierderea locului de munca sau a prietenilor, despartiri;
- inactivitatea si izolarea;
- cerinte de viata pentru care nu sunteti pregatit, de exemplu mutarea intr-un oras nou, un nou loc de munca, faptul ca ati intrerupt o relatie, sau ati devenit parinte etc.
- situatiile in care va simtiti neajutorat cum ar fi contextul unui loc de munca unde nu aveti satisfactii sau al unor legaturi interpersonale nesatisfacatoare, sau petrecerea timpului in compania unor persoane care va critica sau va ransec in diverse forme.
In acelasi timp Leahy si Holland vorbesc despre existenta unor feluri de gandire care cresc sansa debutului depresiei:
- Gandurile disfunctionale precum citirea gandurilor: „Ceilalti cred ca nu sunt bun de nimic.”; etichetarea: „Sunt un ratat”; gandirea de tipul ”totul sau nimic”: „Nimic nu ma mai poate scoate din starea asta.”; reducerea importantei actiunilor pozitive; prezicerea: „Voi fi respins”.
- Convingeri dezadaptative de genul: „Toata lumea trebuie sa ma placa.”; „Daca ceva nu-mi iese inseamna ca sunt un ratat”; „Trebuie sa-mi fac autocritica pentru esecurile mele”; „Nu ar trebui sa fiu depresiv”.
- Imaginea de sine negativa. Persoanele depresive se concentreaza pe neajunsurile lor, exagerandu-le, totodata reducand importanta trasaturilor pozitive pe care le au. Aceste persoane pot spune despre ele ca sunt urate, proaste, imposibil de iubit.
Episoadele depresive pot fi depasite mult mai usor cu sprijinul unui psihoterapeut. In terapie, printre altele se vor examina stilurile de gandire negative si nerealiste care va fac sa fiti depresivi; actiunile care prin prezenta sau lipsa lor prelungesc momentul dificil; se vor retrai momentele in care va simteati bine, erati activ si dornic de viata; se vor identifica moduri de gandire optimiste si mai realiste etc.
Bibliografie:
Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici, 2011, „Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi”, Editura Trei, Bucuresti,
Robert L. Leahy, Stephen J. Holland, 2010, ”Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate”, Editura ASCR, Cluj-Napoca.